Quando Bitchyslut Fr Japan Bitchy Slut Ghimposul Quando Bitchyslut Fr Japan Bitchy Slut

Up

Quando Bitchyslut Fr Japan Bitchy Slut Ghimposul Quando Bitchyslut Fr Japan Bitchy Slut

Quando Bitchyslut Fr Japan Bitchy Slut

5 comments

marți, 20 iulie 2010

candva am fost si noi pe Luna...

Trebuie sa recunosc ca eu, ca cititor asiduu de SF sunt profund fascinat de explorarea spatiului. D'aia ma irita ca, in ciuda faptului ca mental suntem stapanii universului (vezi Asimov) sau ne luptam cu altii pentru asta (vezi Star Wars Universe), "la concret" d-abia am ajuns pe amarata asta de Luna. Si asta s-a intamplat acum 40 de ani... de fapt, s-a intamplat EXACT acum 41 de ani, exact azi.
As putea sa scriu pagini multe despre asta, sau o carte, da' s-a mai scris. n-as inventa nimic nou.
Numai ca acum, la zi aniversara, ma cuprinde un regret ca asa cum merg lucrurile o sa mor inainte sa vad (fie si la TV) omul pasind pe alt corp ceresc. Stiu ca e criza si ca s-au marit taxele si ca "tara arde", da' asta e regretul meu metafizic: as fi vrut sa fi cucerit deja spatiul in timpul vietii mele, si sa fie exact ca in carti.
Si acum, ora de stiinta, pentru cititorii mei care nu au terminat liceul la zi (sau au dat spaga ca sa treaca la anumite materii):
da, am fost pe luna (noi, gainile).
Cum am reusit asta cand ni se pare imposibil pana si ca avionul sa zboare? Multumita unor oameni inteligenti, in prima faza nemti, si apoi americani si rusi, care au visat, gandit si construit acesti mici monstri capabili sa ne arunce in spatiu. Pe urma au venit alti visatori, care au avut curajul sa se urce in draciile respective. Nu in ultimul rand, multumita lui Lenin care a adus comunismul in Rusia, cu una din consecinte Razboiul Rece, care a stimulat Cursa Spatiala. Fara aceasta Cursa acum am fi de-abia la patratelul unu: cine este spatiul si ce vrea el?
Asadar am avut un meci:
in minutul 5 (oarecum contrar cursului jocului) rusii au deschis scorul: Sputnik
in minutul 10 (profitand de buimaceala adversarului) l-au majorat 3-0 gagarin (se pune 2 ca a fost printre picioarele adversarului).
Pentru o perioada dupa aia, partida a trenat, fara realizari epocale - mai un sud de la distanta (prima femeie in spatiu), mai o bara, mai o eliminare (3 cosmonauti americani morti intr-un incendiu, 3 rusi intr-o decolare nereusita, Gagarin insusi intr-un accident)
Prin minutul 70 insa, SUA inscrie un gol de 5 puncte ("The Eagle has landed") si practic meciul se incheie: Omul a ajuns pe luna!
O data, de doua ori, de trei ori (ooops, fail - "Houston we've had a problem") de trei ori, de patru, cinci, sase STOP. DE CE STOP???
si de-atunci, in lipsa unui meci, suntem tot la stadiul de stop. Avem telescoape cu care putem vedea roverele ramase pe luna, avem statia spatiala, navete spatiale, dar, la urma urmelor, suntem tot niste amarati legati de glie.
Asta e... poate astia mici...

vineri, 16 iulie 2010

La sala

Pun pariu ca 90% din oamenii care inteleg cuvantul "blog" au cochetat cu ideea de a merge la sala macar o data in viata. Ca sa va scutesc de un efort intelectual masiv, osa va povestesc eu cum sta treaba. Fauna de sala e la fel de interesanta ca pinguinii din Galapagos de exemplu. Ani de zile de Discovery ma-au ajutat sa descopar cateva specii si specimene interesante;
Asadar, la sala, sunt 3 categorii mari:
mutantii, incepatorii indrazneti si blazatii.
Mutantii sunt aia. Ii stiti, pentru ca ii vedeti si pe strada: Imbracati in maieu, sau tricouri mulate, sunt plini de muschi si de ei. In marea majoritate sunt fie traineri, fie oameni care nu au o viata a lor. Isi masoara succesul in viata dupa numarul de impingeri la piept cu 100 de kile
Incepatorii indrazneti, desi e o specie ca atare, e alcatuita din specimene diferite. Avem pusti care cred ca 1 kil de masa musculara in plus inseamna 10% mai mult sanse de agatat la mare sau la club. De obicei evolueaza in mutanti
Avem "corporatisti" (oameni cu salariu adica) pe care cineva i-a pacalit ca sportul e bun pentru sanatate. Astia de obicei au burta si trainer personal. Unii dintre ei vor reusi... ceva. Ceilalti vor renunta sau se vor transofrma in ....
Blazati. Astia sunt aia ca mine. Merg la sala si din obisnuinta (pe vremuri erau niste incepatori indrazneti), dar sunt constienti ca s-au nascut talent si au murit speranta. Ne vezi pedaland plictisiti, impingand cu mare greutate vreo douaj' de kile, in general pierzand timpul. Nu au nevoie de antrenor, pentru ca, nu uitati, au avut candva, si oricum toate aparatele seamana intre ele.
La sala cele mai interesante legi ale lui Murphy se aplica perfect. De exemplu, intotdeauna singurele dulapuri unde deja sunt unii care se schimba sunt exact alea din stanga si din dreapta ta. Restul e pustiu, da' tocmai aia au terminat de facut sport si acu isi schimba sosetele intinsi pe toata banca. Porma, cand termini de facut ce bruma ai facut, vestiarul e pustiu. Normal, pentru ca toata lumea e la dus, unde tu nu ai loc. Si, colac peste pupaza, cand iesi de la dus (chiar si cand intri) dai invariabil de cate un mutant in curu' gol care se admira in oglinda. Azi de exemplu era un pitic (cred ca avea 1.50) foarte mandru de el. Sigur, frustrat ca ii trebuia un scaunel ca sa se poata vedea calumea.
Phiii, despre cum e la piscina va zic alta data